Natura juridica a contractelor de activitate sportiva in Romania

In baza Legii nr. 90/2018 de modificare a Legii nr. 69/2000 a educatiei fizice si sportului, activitatile desfasurate de sportivii de performanta pe teritoriul Romaniei sunt considerate activitati independente, iar contractele de activitate sportiva supuse reglementarilor Codului Civil roman. Este discutabila o asemenea incadrare juridica din moment ce o activitate independenta presupune printre altele, libera alegere a desfasurarii activitatii, a programului de lucru si a locului desfasurarii activitatii, aspecte care, evident, nu intra in discutie in ceea ce il priveste pe sportivul de performanta. Anterior acestei modificari legislative, raporturile juridice incheiate intre sportivi, antrenori si personalul auxiliar cu cluburile sportive se incheiau in baza unor contracte individuale de munca, reglementate de Codul muncii. Diferenta de regim juridic are impact nu doar asupra regimului fiscal al veniturilor sportivilor ci si asupra consecintelor juridice ce decurg dintr-un asemenea raport. Si ma refer aici la situatia incetarii unilaterale a contractului de activitate sportiva la initiativa partilor, un subiect deosebit de controversat in actuala stare de pandemie. Potrivit art.1270 din noul Cod Civil roman, contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante si poate fi modificat sau inceta doar prin acordul partilor sau din cauze autorizate de lege. Potrivit Ordinului Ministerului Turismului si Sportului nr. 631/2017, contractul de activitate sportiva se incheie dupa un model cadru, iar partile au dreptul de a introduce clauze specifice, negociate. Printre cazurile de reziliere ale contractului se afla si situatia rezilierii unilaterale, cu notificarea prealabila a celeilalte parti. In practica, daca sportivul este conditionat de neplata a doua luni consecutive a salariului de catre club si sanctionat cu o suma considerabila cu titlu de clauza penala, in cazul in care reziliaza in mod unilateral contractul, anterior acestei date, in cazul clubului nu  exista  o asemenea sanctiune contractuala. Argumentele prezentate conduc la concluzia potrivit cu care contractele de activitate sportiva incheiate in Romania sunt contracte sui generis, a caror interpretare urmeaza a se face in raport de vointa partilor la momentul incheierii contractului, iar dispozitiile contractuale se completeaza cu dispozitiile Codului Civil roman si cu legile speciale in materia dreptului  sportiv in vigoare.